Capitolul 7 -- Eliberarea şi Glorificarea
Bisericii
Prindeţi suflet şi ridicaţi capetele
voastre, pentru că răscumpărarea viastră s-a apropiat.--Luca
21:28.
((C513)) Cu ajutorul profeţiilor am putut
vedea minunatele evenimente ale secerişului de la īnceputul
şi pīnă la punctul lor culminant care va fi atins īn timpul de
mare strīmtorare; şi dacă ne gīndim că īn această
perioadă agitată vor avea loc simultan (īn acelaşi timp)
eliberarea şi glorificarea promisă a Bisericii, toată atenţia
noastră trebuie să fie concentrată asupra timpului, formei
şi īmprejurărilor care vor aduce eliberarea credincioşilor.
((C514)) Domnul nostru ne-a īnvăţat că
de īndată ce vom vedea desfăşurīndu-se evenimentele ce
caracterizează sfīrşitul secerişului, trebuie să ne aşteptăm
la o grabnică īmplinire a glorioaselor noastre speranţe. De
aceea, pe măsură ce vedem īngrămădindu-se dovezile
tot mai evidente ale acestor evenimente, să ne ridicăm capetele
şi să ne bucurăm īn speranţa măririi ce trebuie
să urmeze, căci cine dimineaţa, cu toate că va fi
precedată de o noapte īntunecoasă, dar din fericire scurtă.
Această bucurie n-are īn sine nimic egoist, deoarece eliberarea
Bisericii lui Christos este īnainte-mergătoarea unei grabnice eliberări
a īntregii omeniri din lanţurile tiraniei şi asupririi marelui
īnrobitor, păcatul, cu tot cortejul său de dureri, de suferinţe,
de boli şi de moarte, căci ştim că toată făptura
suspină laolaltă şi este pīnă acum ca īn dureri de
naştere . . . ăşteptīnd . . . răscumpărarea (eliberarea)
corpului nostru--corpul lui Christos. (Rom. 8:22,23.) Potrivit planului
lui Iehova, noua ordine de lucruri nu poate fi introdusă īnainte ca
marele Guvernator, Christosul īntreg, Cap şi corp, să fi venit
cu deplină putere.
((C515)) Este sigur că eliberarea sfinţilor
va avea loc la scurt timp după 1914, căci eliberarea Izraelului
trpesc trebuie să vină, după cum vom vedea mai departe, la
acel moment; şi atunci neamurile īnfuriate şi īn delir (īn beţia
furiei) vor primi porunca să se potolească şi să
recunoască puterea şi autoritatee Unsului lui Iehova. Nu ni se
spune cīt timp va trece după 1914 pīnă īn momentul glorificării
ultimilor membrii vii ai corpului lui Christos, dar este sigur că
aceasta nu se va īntīmpla cītă vreme lucrarea lor īn trup nu va
fi terminată. Schimbarea lor īn glorie se va īntīmpla īnsă
curīnd fupă terminarea acestei lucrări. Putem deci vedea cu
approximaţie cīnd va avea loc eliberarea sfinţilor.
((C516)) Indicaţiuni destul de precise arată
că unii dintre membrii corpului lui Christos, īncă īn viaţă,
vor vedea pregătirile uraganului ce se apropie şi vor avea parte
de unele suferinţe ce vor veni; alte indicaţiuni, din contră
ne fac să vedem că niciunul din membrii Bisericii nu va străbate
īn intregime marea strīmtorare. Invăţătorul spune: Priveghiaţi
dar şi rugaţi-vă . . . ca să văīnvredniciţi
să scăpaţi de toate acestea care au să vină.
(Luca 21:36.) Noi stim că trecem deja prin primele turburări
care īnsoţesc īncercarea actuală a bisericii nominale. Şi
scăpăm deja din aceasta, nu pentru că sīntem ridicaţi
de pe scena turburărilor, ci prin aceea că noi nu cădem, ca
cei mulţi, īn rătăcire şi necredinţă; noi sīntem
sprijiniţi, īntăriţi şi apăraţi īn
mijlocul ei prin Cuvīntul lui Dumnezeu, care este pavăza şi
platoşa noastră. (Ps. 91:4.) In timp ce admitem că unii din
membrii corpului lui Christos ar putea să rămīnă pīnă
la sfīrşitul timpului de strīmtoare, să-l străbatem
şi totuşi să scape de el, noi credem, cu toate
aceatea--potrivit anumitor indicaţiuni--că turma mică
va fi īn īntregime eliberată, ridicată la mărire, īnainte
ca timpul de strămtorare să fi atins gradul cel mai īnalt.
((C517)) Am văzut īngrămădindu-se
norii vijeliei timp de mai mulţi ani: armate puternice s-au format
şi pregătit pentru bătălie, şi fiecare an ce
trece ne apropie tot mai mult de criza prezisă --mărturie ne
stau progresele rapide şi uriaşe īn domeniul mijloacelor de
distrugere. Dar cu toate că ştim că un dezastru fără
asemănare va prăbuşi īn curīnd toate legile şi
ordinea īn abisul anarhiei şi al confuziei, totuşi nu avem teamă,
căci Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un
ajutor, care nu lipseşte niciodată īn vremi de strīmtorare. De
aceea nu ne temem cīnd pămīntul (organizaţia actuală a
societăţii omeneşti) se răstoarnă (se agudue, se
desorganizează) şi munţii (īmpărăţiile) se
clatină īn inima mărilor (popoarele fără lege, fără
frīnă, cu neputinţă de guvernat). Chiar dacă ar urla
şi ar spumega valurile mării (prin certurile şi neīnţelegerile
dintre diferitele partide, tabere), şi s-ar ridica pīnă acolo
de să se cutremure (īn orgolioasă mīnie --Laus.) a
puternicelor partide sau tabere, revoltate şi ameninţătoare
(munţii) guvernamentele actuale, tremurīnd de frică şi de
nesiguranţă.--Ps. 46:1-4.
((C518)) Este un rīu (Cuvīntul lui Dumnezeu
care este un izvor de har şi de adevăr) ale cărui izvoare
īnveselesc cetatea lui Dumnezeu (Biserica--īmpărăţia īn
stare de emrbion, de formaţiune--īnainte de ridicarea ei la putere
şi la mărire), sfīntul locaş al locuinţelor Celui
Prea Inalt (Sanctuarul--Biserica, Templul lui Dumnezeu, īn care īi place
Celui Prea Inalt să-şi facă locuinţa). Dumnezeu este
īn mijlocul ei: ea nu se clatină. Dumnezeu o ajută īn revărsatul
zorilor.--Ps. 46:5,6.
((C519)) Deja astăzi, noi sīntem ajutaţi
conform promisiunii divine, īn măsura necesităţilor
noastre actuale. Tatăl nostru ceresc ne-a īncredinţat tainele
sale, ne-a confirmat favorurile sale şi harul său dătător
de putere. El a făcut din noi chiar colaboratorii săi. Acest
ajutor divin ne va fi acordat pīnă la afīrşitul alergării
noastre şi, īn acel moment, vom fi ajutaţi şi mai complet
īncă, cīnd vom fi schimbaţi, īnaălţaţi
la cea mai īnaltă poziţie la care sīntem chemaţi şi
spre care alergăm de zor.
((C520)) Noi sīntem siguri că această
schimbare a celor din urmă membri ai corpului lui Christos nu
se va īntīmpla īnainte ca ei să fi terminat, īn carne, lucrarea
ce li s-a īncredinţat. Cu toate acestea, sīntem informaţi, după
cum am arătat mai īnainte, că īn curīnd munca noastră va
fi oprită pe neaşteptate--mai īntīi treptat, apoi complet cīnd
vine noaptea, cīnd nimeni nu poate să lucreze. (Ioan 9:4.)
Intunericul gros al aceatea nopţi nu va fi īmprăştiat
decīt de soarele milenar. Cīnd lucrarea noastră va fi terminată,
cīnd noaptea ne va īnconjura, atunci nu numai că vom vedea norii
furtunoşi devenind tot mai īntunecaţi (ameninţători),
dar vom auzi şi vom simţi primele adieri ale vīnturilor
care se vor transforma īn curīnd īn uragan vijelios, īntr-un adevărat
taifun (ciclon) al patimilor şi al urei. Atunci, īn acel moment,
munca noastră fiind terminată, ceea ce vom avea de făcut va
fi să stăm īn picioare, să fim liniştiţi,
pīnă cīnd vom fi schimbaţi.--Efes. 6:13.
((C521)) Cīt timp va găsi de bine Domnul să
lase pe sfinţii săi īntr-o inactivitate forţată, cīnd
ei vor trebui să stea īn picioare, noi nu ştim, dar īn
tot cazul va fi un timp suficient, de lung pentru a permite credinţei
şi răbdării să-şi desăvīrşească
lucrarea īn inimi. Atunci aceste virtuţi vor fi pe deplin dezvoltate,
īncercate şi manifestate (date pe faţă). Această īncercare
a răbdării va fi judecata finală a Bisericii. Atunci, Dumnezeu
o ajută la revărsatul zorilor dimineţii (sale). (Ps.
46:6--trad. engleză de Leeser.) Nu a dimineţii care se va revărsa
asupra lumii la lumina strălucitoare a īnălţării
Bisericii cu Domnul ei--ca Soare al dreptăţii--ci la aurora
dimineţii sale, cīnd ea va fi schimbată la natura şi la
asemănarea Domnului ei. Dimineaţa ei trebuie deci să
preceadă dimineaţa milenară.
((C522)) Noi sīntem avertizaţi că
această noapte īntunecată se apropie, nu numai de Scripturi,
dar şi de semnele grave ale timpului. Soarta Bisericii, cel puţin
īn ceea ce priveşte restul carierei sale pămīnteşti, pare
a fi perfect zugrăvită īn ultimele etape ale vieţii lui
Ilie şi Ioan Botezătorul, despre care s-a vorbit deja (vezi Vol.
2, cap. 8). Decapitarea unuia, carul de foc urmat de vīrtejul care ridică
la cer pe celălalt, arată probabil violenţa ce vor suferi
ultimii membri ai corpului lui Christos. Totuşi Sionul nu trebuie să
aibă nicio teamă, căci Dumnezeu este īn mijlocul lui
şi-l va ajuta; el e consacrat la moarte, şi privilegiul său
este să-şi dovedească credincioşia. Ucenicul nu
este mai pe sus de Invăţătorul său, nici servul mai pe
sus de Domnul său. Ajunge ucenicului să fie ca Invăţătorul
lui şi servul să fie ca Domnul lui.--Mat. 10:24,25.
((C523)) Cīnd puterea politică, religioasă
şi de superstiţie a Babilonului celui Mare--Crestinătatea--va
dispărea, atunci probabil că, īntr-un suprem efort de a se apăra
şi de a se autoconserva, ea va opri lucrarea de răspīndire
şi de săţire a adevărului, considerīndu-l ca vătămător
şi periculos sistemului său. Şi e probabil de asemenea că,
īn această īmprejurare, clasa Ilie, stăruind pīnă la capăt
să proclame adevărul, va suferi violenţa şi va trece
īn glorie, scăpīnd astfel de suferinţele cele mai grele ale
timpului de strīmtorare--aceasta tocmai īn momentul critic cīnd cei
mari şi puternici ai zilei vor recurge la măsuri, disperate
pentru a salva edificiul şubred al Creştinătăţii.
((C524)) Datae exactă a eliberării sau
a momentului cīnd vor fi schimbaţi cei din urmă membri ai
corpului lui Christos nu este indicată; dar timpul aproximativ este
totuşi clar arătat ca trebuind să aibă loc puţin
timp după ce uşa se vafi īnchis (Mat. 25:10), atunci cīnd adevărul,
pe care Babilonul īl consideră acum ca duşman al său
şi ca menit a-i aduce completa şi definitiva nimicire, va fi mai
general cunoscut şi răspīndit; cīnd grindina va fi măturat
īn mod năpraznic adăpostul minciunii şi cīnd ura
contra adevărului care mocneşte īncă se va manifesta īntr-o
opoziţie ireductibilă, pentru a opri progresele marei lucrări
īn care sfinţii sīnt angajaţi. Dumnezeu va permite aceste
lucruri de īndată ce aleşii săi vor fi pecetluiţi.
Dar oricare ar fi tulburările sau dezastrele aparente la care trebuie
să se aştepte sfinţii īn timp ce sīnt īncă īn
carne. Tulburări care pot să fie o oprire a lucrării a cărei
implinire este pentru ei hrana şi băutura. De fiecare zi--să
avem curaj, amin--tindu-ne că nimic nu ni se poate īntīmpla fără
voia şi ştirea Tatălui nostru, şi că īn fiecare
probă a credinţei şi a răbdării noastre harul său
este suficient pentru cei ce rămīn īntr-īnsul, şi īn care rămīne
Cuvīntul său. Să privim dincolo de văl şi să ne
fixăm ochii credinţei asupra premiului īnaltei chemări pe
care Tatăl īl păstrează pentru cei ce-l iubesc, adică
pentru cei chemaţi, pentru cei credincioşi pe cari i-a ales
potrivit planului său.--Apoc. 17:14; Rom. 8:28.
((C525)) Dacă deci, bazaţi pe sfintele
Scripturi, noi putem defini cu aproximaţie timpul şi īmprejurările
deplinei eliberări a Bisericii, modul cum va fi ea glorificată
este o chestiune de un interes cu atīt mai profund; şi din nou alergăm
la cuvintele divine.
((C526)) Mai īntīi apostolul Pavel declară:
Toţi vom fi schimbaţi (atīt sfinţii īn viaţă
cīt şi cei ce sīnt morţi). Căci trebuie ca trupul acesta,
supus putrezirii, să se īmbrace īn neputrezire, şi trupul
acesta muritor să se īmbrace īn numerire; căci carnea şi
sīngele nu pot să moştenească īmpărăţia
lui Dumnezeu, şi putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.
Apostolul spune mai departe că această schimbare a muritorului
īn nemurire nu se va face treptat ci instantaneu, īntr-o clipă,
īntr-o clipeală din ochi, la cea din urmă trīmbiţă
care a īnceput deja să răsune.--1 Cor. 15:53,50,52.
((C527)) Mai mult, o anumită ordine va fi
observată; unii vor fi glorificaţi sau schimbaţi
primii, alţii mai tīrziu. Scumpă este īn ochii lui Iehova
moartea credincioşilor săi (Ps. 116:15); mulţi dintre ei
vor fi dormit mult, timp, dar nici unul nu va fi uitat. Numele lor sīnt
īnscrise īn ceruri ca fiind membrii admişi ai Bisericii celor īntīi
născuţi. Apostolul declară că cei vii care vor rămīnea
pīnă la venirea (pentru prezenţa--Laus). Domnului, nu vom lua-o
īnaintea celor adormiţi. (1 Tes. 4:15.) Cei admormiţi īn
Isus nu trebuie să aştepte īn somnul morţii pīnă ce
membrii īn viaţă īşi vor termina alergarea, căci ei
sīnt īnviaţi imediat; acesta este unul din primele acte ale
Domnului nostru, cīnd īşi ia īn stăpīnire puterea-i suverană.
Şi astfel membrii corpului lui Christos, cari au dormit īn morminte,
vor intra cei dintīi īn glorie.
((C528)) Data exactă a deşteptării
sfinţilor cari dorm nu e precizată, dar ea e arătată
destul de clar de Domnul īn parabola omului de neam mare. Cīnd acesta (Domnul)
se īnapoiază după ce a fost investit cu autoritate regală,
primul său lucru este de a face socoteala cu servitorii (Biserica sa)
cărora le īncredinţase via īn absenţa sa, şi de a răsplăti
pe cei credincioşi. Şi fiind--că apostolul ne spune că
cei morţi īn Christos vor īnvia īntīi, putem conchide cu temei că
ei au fost răsplătiţi de īndată ce Domnul nostru, după
reīntoarcerea sa, şi-a luat īn mīini frīnele marei sale puteri.
((C529)) A găsi data la care Domnul nostru
īncepe să-şi exercite autoritatea-i suverană īnseamnă
a descoperi timpul cīnd sfintii care dormeau īn mormīnt au fost
desteptaţi la viată şi la mărire. Pentru aceasta, să
ne īntoarcem cu gīndul la evenimentele paralele ale dispensaţiunilor
iudaică şi evanghelică. Revenind la tip, vedem că īn
primăvara anului 33, trei ani şi jumătate după īnceperea
secerişului evreiesc (īn anul 29), Domnul nostru luă asupră-şi
puterea şi exercită autoritatea-i regală. (Vezi Mat.
21:5-15.) Fără īndoială, singurul scop al acestei acţiuni
(al acestei intrări triumfale īn Ierusalim) fu de a fixa, de a
stabili o dată paralelă īn acest seceriş, īn care trebuie
īn realitate să-şi ia titlul şi puterea regală. Acest
eveniment avu loc īn 1878, trei ani şi jumătate după
venirea sa a doua, la īnceputul perioadei secerişului, la sfīrşitul
anului 1874. Anul 1878 marchează deci data la care Domnul nostru Isus
luă īn stăpīnire puterea şi putem admite īn mod logic că
acel moment fu īnceputul stabilirii īmpărăţiei sale a cărei
primă lucrare era eliberarea corpului său, Biserica, ai cărei
membrii adormiţi īn Christos trebuiau răsplătiţi cei
dintīi.
((C530)) Deoarece īnvierea Bisericii trebuie să
aibă loc la un oarecare moment din această perioadă a sfīrşitului
său a secerişului, spunem că este o concluzie dintre
cele mai rezonabile şi īn perfectă armonie cu tot planul lui
Dumnezeu că īn primăvara anului 1878 toţi sfinţii,
apostoli şi īnvingători din vīrsta evanghelică,
cari dormeau īn Isus, fură īnviaţi, fiinţe spirituale,
asemenea Domnului şi Invăţătorului lor. Dacă deci
conchidem că īnvierea lor este acum un fapt īmplinit şi că
aceşti īnvingători sīnt, ca şi Domnul nostru, presenţi
pe pămīnt, faptul că nu-i vedem nu este o piedecă pentru
credinţa noastră fiindcă ei sīnt fiinţe spirituale
şi, ca şi Domnul lor, nevăzuţi oamenilor. Faptul că
aceşti sfinţi īnviaţi sīnt nevăzuţi, că nu
se văd mormintele lor deschise şi goale, că nimeni nu i-a văzut
ieşind din cimitire, nu este nicidecum īmpotriva aceea ce aşteptam
noi; să ne amintim că Domnul īnviat nu lasă nici o deschizătură
īn pereţii camerei de sus īn care intră şi pe care o părăsi
īn timp ce uşile erau toate īncuiate. Nimeni n-a văzut pe Răscumpărătorul
īnviat afară de cīţiva ucenici cărora el li s-a arătat
īn mod special şi miraculos pentru ca să poată fi martori
irecuzabili (oculari) ai īnvierii sale. Domnul nostru apăru sub
diferite īnfăţişări trupeşti spre a dovedi
acestor martori că el nu mai este īn trup, şi de asemeni spre
a-i face să īnţeleagă că diferitele forme ce īmbrăca
nu erau corpul său spiritual glorios. Numai Saul din Tars văzu
corpul spiritual glorios a lui Christos, şi aceasta printr-un miracol
şi īn detrimentul vederii sale, pe cīnd cei din jurul său nu-l
văzură. Faptul deci de a nu vedea pe sfinţii īnviaţi
nu este o dovadă că ei n-au īnviat sau că Domnul nu este
personal prezent īn decursul acestui seceriş; noi n-am văzut
nici odată īngeri (care sīnt de asemeni fiinţe spirituale),
spirit . . . ţrimise ca să slujească celor ce vor moşteni
mīntuirea, īn decursul epocii Evangheliei.
((C531)) Noi sīntem convinşi că īmpărăţia
īncepu a se stabili īn putere, īn Aprilie 1878; baza acestei convingeri
este aceeaşi care ne dovedeşte prezenţa Domnului nostru īn
Octombrie 1874, şi īnceputul secerişului la aceeaşi dată.
In acel moment, muntele (īmpărăţia) casei lui
Iehova, care este Biserica, īncepu să fie glorificat, īntemeiat
pe vīrful munţilor (īmpărăţiilor pămīntului);
īn acel moment īncepu de asemeni judecata Babilonului--creştinătatea--şi
a tuturor naţiunilor din lume īnainte de prăbuşirea lor
finală.
((C532)) Nimic nu e īndezacord cu acest gīnd,
că cea mai mare parte a sfinţilor sīnt glorificaţi īn
timp ce unii din ultimii membrii ai Bisericii sīnt īncă īn viaţă
şi rămaşi pe pămīnt, căci--potrivit declaraţiei
apostolului--evenimentele se succed īn această ordine. A fi unul din
cei ce rămīn nu e o dezonoare, şi faptul de a fi schimbat
ultimul nu va fi nicidecum un semn de dezaprobare. Potrivit Scripturilor,
ultimii membrii ai corpului lui Christos īn carne au de īndeplinit o
lucrare specială īnainte de a trece dincolo de văl; această
lucrare e tot atīt de importantă şi tot atīt de esenţială
ca şi aceea a membrilor glorificaţi de cealaltă parte a vălului.
In timp ce Capul glorificat şi membrii deja īnviaţi dirijează
marile schimbări ce se produc acum şi cari vor fi īn curīnd
terminate, membrii corpului lui Christos rămaşi īn carne sīnt
agenţii īmpărăţiei pentru a vesti cu cuvīntul, cu
condeiul, prin cărţi şi tractate, vestea bună de
mare bucurie care va fi pentru tot poporul. Ei vestesc lumii mesajul
binecuvīntat al divinului şi gloriosului plan al vīrstelor şi
timpul apropiat cīnd acest milostiv plan se va īmplini; ei arată nu
numai marea strīmtorare care se afirmă din ce īn ce mai mult, ci
şi binecuvīntările ce urmează, ca fiind rezultatul
stabilirii īmpărăţiei lui Dumnezeu īn lume. O lucrare
mare şi importantă s-a dat astfel membrilor rămaşi--cu
adevărat o lucrare a īmpărăţiei, īnsoţită
de bucurii şi de binecuvīntări. Cu toate că sīnt īncă
īn carne şi-şi continuă lucrarea pīnă la jertfirea
de sine, īnfruntīnd multă īmpotrivire, ei intră deja īn
bucuria Domnului lor; ei au bucuria de a preţui mai bine planul lui
Dumnezeu şi privilegiul de a colabora la īmplinirea lui. Asociaţi
cu Răscumpărătorul lor, ei oferă viaţa şi
binecuvīntările veşnice tuturor familiilor de pe pămīnt.
((C533)) La ei şi lamesajul lor face aluzie
profetul Isaia cīnd vorbeşte despre picioarele sau despre cei
din urmă membrii ai corpului lui Christos īn carne: Ce frumose sīnt
pe munţi (īmpărăţii), picioarele celui ce aduce veşti
bune, care vesteşte mīntuirea (eliberarea) . . . Celui ce zice
Sionului: Dumnezeul tău domneşte (domnia lui Christos a īnceput,
ea aduce eliberarea Sionului mai īntīi, şi īn sfīrşit la
toată făptura care geme! (Rom. 8:19-21.) Iată, glasul străjerilor
tăi răsună; ei īnalţă glasul, şi strigă
toţi de veselie; căci văd cu ochii lor (īn mod clar) cum
se īntoarce Domnul (Iehova) īn Sion.--Is. 52:7,8.
((C534)) Sărmane picioare zdrobite,
astăzi dispreţuite de oameni, nimeni afară de voi nu poate
cu adevărat aprecia privilegiile voastre. Nimeni altul nu poate
aprecia bucuria ce simţiţi voi proclamīnd adevărul prezent
şi spunīnd Sionului că timpul stabilirii īmpărăţiei
a venit, şi vestind că domnia de dreptate a lui Emanuel, ce īn
curīnd are să fie inaugurată, va aduce binecuvīntare tuturor
familiilor de pe pămīnt. Dar, cu toate că sīnt dispreţuite
de oameni, picioarele lui Christos şi misiunea lor actuală
sīnt īn mod demn apreciate de cealaltă parte de văl de către
membrii corpului deja glorificaţi şi de Capul lor, care va face
o bună mărturie despre astfel de credincioşi īnaintea Tatălui
şi īnaintea tuturor sfinţilor.
((C535)) Misiunea picioarelor lui
Christos, care este o parte importantă a lucrării īmpărăţiei,
va fi īmplinită. Cu toate că mesajul lor este respins şi
dispreţuit şi că ei īnşişi sīnt priviţi de
lume ca nebuni (pentru cauza lui Christos)--aşa cum au fost priviţi
toţi credincioşii slujitori de-a lungul veacului
evanghelic--totuşi, īnainte de a fi fost toţi schimbaţi
şi adăugaţi la membrii glorificaţi de cealaltă
parte de văl, ei vor fi lăsat, ca agenţi ai īmpărăţiei,
informaţiuni folositoare cu privire la această īmpărăţie
şi la opera ei prezentă şi viitoare, lumii şi copiilor
lui Dumnezeu consacraţi, dar supraīncărcaţi şi
nedezvoltaţi, cari nu vor fi alergat aşa fel ca să cīştige
premiul chemării cereşti.--vezi Fapte 26:29; Ioan 10:20; 1 Cor.
1:23; 2:13-14; 4:10.
((C536)) Să nu uităm că toţi
cei ce formează picioarele lui Christos sīnt ocupaţi cu răspīndirea
acestor veştu bune şi cu vestea către Sion: Dumnezeul tău
domneşte, īmpărăţia lui Christos a īnceput! Toţi
cei ce sīnt adevărate sentinele pot astfel să vadă clar
şi să cīnte de comun acord cīntecul nou al lui Moise sī al
Mielului --cīntecul restatornicirii tuturor lucrurilor atīt de unanim cīntat
de scriitorii sfinţi, de la legea lui Moise, care era umbra
bunurilor viitoare, pīnă la revelaţiunile mai clare ale
Mielului Dumnezeu cuprinse īn scrierile Noului Testament--care zice:
drepte şi adevărate sīnt căile Tale . . . Toate
neamurile vor veni şi se vor īnchina īnaintea Ta.--Apoc. 15:4.
((C537)) Unul cīte unul, picioarele vor
trece din condiţiunea prezentă, unde au fost păziţi cu
toate că adesea au fost obosiţi, sleiţi de puteri, răniţi
dar totdeauna voioşi, la ceea care-i aşteaptă dincolo de văl;
ei vor fi schimbaţi īntr-un moment, īntr-o clipeală din
ochi, vor trece de la starea muritoare la nemurire, de la slăbiciune
la putere, de la necinste, la mărire de la starea (condiţiunea)
pămīntească la starea cerească; ei vor părăsi un
corp animal (din carne) pentru a īmbrăca un corp spiritual. Dar
lucrarea lor nu va īnceta cu această schimbare, căci toţi
cei ce vor fi judecaţi vrednici de această condiţiei
glorioasă vor fi fost deja īnrolaţi īn serviciu īmpărăţiei,
de aceasta parte a vălului; numai oboseala va īnceta şi orice
urmă de muncă grea va dispărea cu această schimbare:
Ei se repauzează de ostenelile lor, dar lucrările lor urmează
cu dīnşii.--Apoc. 14:13.
((C538)) Schimbarea ultimilor
membrii--picioare ai lui Christos īi va duce īn comuniunea, īn
gloria şi puterea de care se bucură deja membrii corpului lui
Christos care au dormit īn mormīnt. Ei vor fi răpiţi din
condiţia pămīntească spre a fi uniţi īmpreună
cu Domnul, īn aer (D), adică īnălţaţi la
autoritatea spirituală asupra lumii īntregi. După cum am văzut
aerul despre despre care se vorbeşte aici simbolizează
domnia sau puterea spirtuală. Satan a ocupat multă vreme poziţia
de domn al stăpīnirii aerului (Efes. 2:2); el folosi ca
colaboratori, ca asociaţi īn domnia sa, pe mulţi dintre mai
marii Babilonului care, orbiţi de amăgirile şi rătăcirile
lui, erau convinşi că servesc lui Dumnezeu. Dar la timpul hotărīt,
domnul (actual) al stăpīnirii aerului va fi legat şi nu
va mai īnsela pe nimeni; iar cerurile actuale, marele sistem al lui
antichrist, vor trece cu zgomot năpraznic, īn timp ce noul
Prinţ (Domnitor) al aerului, adevăratul cīrmuitor spiritual,
Christos Isus, īşi va lua domnia şi va stabili cerurile
noi. In această stăpīnire sau īmpărăţie a
aerului, el īşi va asocia Mireasa sa formată din īnvingătorii
veacului evanghelic. Şi astfel, cerurile noi vor īnlocui stăpīnirea
actuală a aerului.
((C539)) Dar oare membrii--picioare ai
corpului lui Christos cari vor trăi atunci şi cari vor fi rămas
pentru prezenţa Domnului, vor trebui ei toţi să moară?
Da, de sigur; toţi s-au consacrat pīnă la moarte şi
este scris īn mod formal că ei toţi trebuie să moară;
Dumnezeu zice prin profetul său: Eu am zis: sīnteţi dumnezei
(adică puternici), toţi sīnteţi fii ai Celui Prea Inalt
(ai lui Dumnezeu)! Insă veţi muri ca nişte oameni, veţi
cădea ca un domnitor oarecare.--Ps. 82:6,7.
((C540)) Cuvīntul tradus aici prin
domnitor īnseamnă conducător sau cap. Adam şi Domnul
nostru Isus sīnt cei doi capi sau domnitori la cari se face aluzie. Amīndoi
muriră, īnsă pentru motive de osebite: Adam muri pentru păcatul
său propriu: Christos, din contră, muri ca jertfă de bună
voie pentru păcatele lumii īntregi. Toţi membrii Bisericii lui
Christos au fost justificaţi (īndreptaţi) prin credinţă
īn jertfa sa; ei sīnt consideraţi de Dumnezeu ca liberaţi
(descărcaţi) de păcatul lui Adam şi de osīnda morţii
rezultată din acest păcat pentru ca să poată avea
parte de suferinţele lui Christos, jertfindu-se īmpreună cu el.
Şi fiindcă aceşti credincioţi s-au jertfit īmpreună
cu Christos moartea sfinţilor este de mare preţ īn ochii lui
Dumnezeu. (Ps. 116:15.) La moartea lor membrii corpului lui Christos sīnt
recunoscuţi de Dumnezeu ca morţi cu Christos, deveniţi
asemenea lui īn moartea sa. Ei vor cădea ca unul dintre
domnitori, nu ca primul, ci ca al doilea Adam, ca membri ai corpului lui
Christos, īmplinind ceea ce lipseşte suferinţelor lui
Christos.--Colos. 1:14; Rom. 6:3-5; Ps. 82:6,7.
((C541)) In Ioan 10:34-36 Isus arată clar că
cuvīntul dumnezei (puternici) se aplică tuturor fiilor Celui Prea
Inalt cari vor fi īmpreună-moştenitori cu Christos--moştenitorul
tuturor lucrurilor.
((C542)) Veti muri ca nişte oameni
(Ps. 82:6,7) dar iată, taină vă spun: nu Toţi vom
adormi. (1 Cor. 15:51,52.) A muri este un lucru, dar a dormi sau
a rămīnea īnconştient, mort, este altceva. Potrivit mărturiei
lui Dumnezeu toţi sfinţii trebuie deci să moară, dar
nu toţi vor adormi. Domnul nostru muri, apoi el dormi pīnă īn
a treia zi, şi atunci Tatăl l-a īnviat. Pavel şi ceilalţi
apostoli muriră şi adormiră spre a se repausa de
lucrurile şi oboselile lor; ei adormiră īn Isus şi aşteptară
īnvierea făgăduită precum şi o parte īn īmpărăţie
la a doua prezenţă a Domnului. Este de tot firesc ca sosirea
timpului pentru stabilirea īmpărăţiei să fie pentru
ei deasemeni momentul deşteptării din somnul morţii. De ce
ar mai continua aşteptarea şi somnul lor cīnd Invătătorul
este prezent şi timpul stabilirii īmpărăţiei sale a
sosit? Nu ar di nici-un motiv temeinic, de aceea noi credem că ei nu
mai dorm, ci au īnviat acum şi sīnt īmpreună cu Domnul,
făcuţi asemenea lui. Şi dacă nu mai e necesar ca aceşti
sfinţi să mai rămīnă īn somnul morţii, atunci
nu mai e necesar nici ca vreunul din sfinţii cari mor acuma, la
timpul prezenţei Domnului şi al stabilirii īmpărăţiei
sale, să doarmă sau să aştepte in moarte o īnviere
viitoare. Nu, mărit să fie Dumnezeu, Dătătorul vieţii
este acum prezent, şi de la 1878, din momentul cīnd īşi luă
īn stăpīnire marea sa putere şi īncepu să-şi
exercite autoritatea, niciunul dintre membrii corpului său nu mai e
de lipsă să doarmă. De aceea toţi
membrii--picioare ai lui Christos cari mor de la această dată
sīnt schimbaţi īn momentul morţii lor. Ei mor ca oameni,
şi mor pentru totdeauna īn ceea ce priveşte natura lor umană;
dară īn aceeaşi clipă ei sīnt făcuţi asemenea
Domnului lor. Ei devin fiinţe spirituale glorificate. Ei sīnt răpiţi
din starea pămīntească spre a fi totdeauna cu Domnul lor, īn
aer, īn puterea şi gloria īmpărăţiei.
((C543)) Numai după ce-şi īndeplini
jertfa naturii sale umane şi după invierea sa, schimbat fiind īn
fiinţă spirituală, a declarat Isus: Datu-mi-s-a toată
puterea īn cer şi pe pămīnt. (Mat. 28:18.) Şi numai
după ce toţi membrii corpului lui Christos, cari au urmat
exemplul Capului, īşi vor fi sfīrşit jertfa īn moarte, ca
Christos, complet şi investit cu puteri suverane pentru a īmplini
opera măreaţă a restatornicirii tuturor lucrurilor.
((C544)) Numai dacă cugetăm la aceste
lucruri, vom īnţelege īntreaga īnsemnătate a declaraţiei:
Fericiţi de acum morţii cari mor īn Domnul! Da, zice
Spiritul, ei se vor repausa de ostenelile lor, căci lucrurile lor
urmează cu dīnşii. (Apoc. 14:13.) Nici īntr-o altă
parte a Scripturilor moartea nu este īnfăţişată ca o
binecuvīntare; şi aici ea este īn mod deosebit limitată la un
timp special minunate vedenii ale Apocalipsului şi explică clar
că timpul indicat aici prin cuvintele: de acum, se referă
la anul 1878.: De acum--şi la o clasă deosebită:
morţilor cari mor;--numai ei sīnt cei fericiţi. Această
expresiune nu trebuie considerată ca o eroare, ci ca o descriere
puternică şi plină de īnţeles despre mica clasă
pentru care moartea va fi īntr-adevăr o binecuvīntare. Această
clasă formează picioarele lui Christos, şi după
cum am arătat deja, fiecare membru al corpului lui Christos trebuie să-şi
termine jertfa īn moartea adevărată.
((C545)) Numai aceştia sīnt morţii
cari mor. Ei sīnt recunoscuţi de Dumnezeu ca fiind deja morţi
şi sīnt īndemnaţi a se considera ca atari: Socotiţi-vă
că morţi faţă e păcat. (Rom. 6:11.) Despre
oricare alt om mort nu se poate spune că el trebuie să moară;
această specificare se aplică deci numai morţilor cari,
potrivit Scripturilor, trebuie să desăvăirşească
consacrarea īntr-o moarte efectivă.
((C546)) Astfel, Dumnezeu va ajuta Sionul la revărsatul
zorilor dimineţii--a dimineţii zilei de triumf etern al lui
Christos. Şi aşa īl ajută el deja. Unul după altul, fără
ca lumea să bănuiască, sfinţii sīnt acum schimbaţi
şi adăugaţi la adunarea Bisericii triumfătoare, iar
cei care rămīn pīnă la sfīrşit propovăduiesc
Evanghelia cea veşnică pīnă cīnd se va īnchide uşa
şi nu va mai exista ocaziune de a lucra. Pīnă atunci ei trebuie
să-şi păstreze cu tărie credinţa şi răbdarea
şi să aştepte schimbarea lor, acceptīnd cu bucurie
eliberarea lor oricare ar fi mijlocul prin care Dumnezeu ar vedea de bine
să facă aceasta.
((C547)) Ei vor fi astfel feriţi de
formidabilul uragan al timpului de strīmtorare ce va urma după
plecarea lor; Dumnezeu īi păzise īn prima fază a bătăliei
īn care mii cădeau īn necredinţă, biruiţi de ciuma rătăcirilor
celor mai felurite alături de unul sta in picioare.--Ps. 91:6,7.
((C548)) Trebuie deci să ne aşteptăm
ca pe măsură ce timpul de strīmtorare se apropie, adevărata
Biserică īn condiţi--unea ei prezentă--clasa simbolizată
prin Ilie şi Ioan Botezătorul--să scadă īn număr
şi īn influenţă, īn timp ce Christos glorificat--Biserica
triumfătoare de cealaltă parte de văl--să crească
şi să domnească, potrivit mărturiei profetice a lui
Ioan Botezătorul.--Ioan 3:30.