((B363))
STUDIUL X
A SOSIT TIMPUL
Nimic nu mai intervine -- Stabilirea împărăţiei
lui Cristos, lucrarea care progresează acum -- Mărturia profeţiei
coincide -- Cei înţelepţi în felul lumii văd mult -- Sfinţii
veghetori văd mai clar -- Importanţa pentru toţi să
aibă ochii deschişi în direcţia corectă
A SOSIT TIMPUL pentru stabilirea Împărăţiei
Răscumpărătorului. Aceasta este mărturia convergentă
a capitolelor precedente. Nimic nu mai intervine. Trăim deja în al
şaptelea mileniu -- din octombrie 1872. Arendarea puterii în
favoarea împărăţiilor neamurilor trebuie să se încheie
cu anul 1914. Marele Jubileu antitipic, Timpurile Restabilirii tuturor
lucrurilor, şi-a avut începutul în anul 1874, când prezenţa
marelui Restaurator şi-a avut de asemenea timpul. Până în
prezent, felul întoarcerii Sale şi caracterul lucrării Sale
corespund exact cu amănuntele profeţiei. Aspectele încheierii
acestei dispensaţii, observate acum, sunt în perfect acord cu cele
ale tipului ei iudaic. Ilie a venit şi este primit aşa cum a
fost prezis; iar blestemul prezis -- marele timp de strâmtorare -- este
deja iminent. Omul Păcatului a fost descoperit în toată
diformitatea lui odioasă şi aproape şi-a terminat cursul
prezis. Stabilirea mult făgăduitei Împărăţii a
lui Mesia este deci marele eveniment chiar înaintea noastră. Nu
numai atât, dar stabilirea ei este acum în progres. Subminarea necesară
şi răsturnarea împărăţiilor acestei lumi de sub
prinţul întunericului -- „prinţul acestei lumi” -- sunt
acum vizibile într-o anumită măsură chiar şi pentru
ochiul natural al copiilor acestei lumi, dar sunt mult mai clar văzute,
aşa cum şi trebuie, de către cei care privesc evenimentele
ce au loc prin luneta Cuvântului lui Dumnezeu, care, dacă este bine ((B364))
reglată, aduce lucrurile şi rezultatele depărtate la vedere
şi permite copiilor lui Dumnezeu să recunoască detaliile pe
care ochiul natural nu le poate distinge, precum şi principalele
aspecte pe care oamenii de stat şi filosofii le văd doar în
contur neclar. Chiar şi cei înţelepţi în felul lumii pot
discerne necazul social spumegând, pe măsură ce domnia ignoranţei
dă locul unei mai mari cunoştinţe generale şi
independenţe personale. Şi deşi ei zadarnic speră să
survină o întorsătură favorabilă a afacerilor,
necunoscută şi neaşteptată, totuşi, aşa cum
este descris în Scripturi, îşi dau sufletul de groază în aşteptarea
lucrurilor care vin pe pământ -- pentru că văd clătinarea
cerurilor simbolice acum în progres şi îşi dau seama că
dintr-o asemenea clătinare şi înlăturare a puterii erorii,
superstiţiilor şi restricţiilor religioase de peste masele
poporului trebuie să rezulte violenţă şi anarhie.
Dar, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, din care
cei veghetori din casa credinţei au privilegiul să privească,
nu numai caracterul sever al strâmtorării este mai distinct, ci
şi rezultatele binecuvântate, la care ea va contribui, sub providenţa
lui Dumnezeu, prin introducerea Împărăţiei Milenare.
Şi aceasta este o mângâiere şi mai mult decât o compensare
pentru tot necazul, chiar dacă noi sau iubiţii noştri vom
avea parte de el.
Unul din obiectivele pentru care s-au dat profeţiile
timpului a fost ca noi să putem avea acum mângâiere din această
cunoştinţă şi să nu fim în îndoială şi
nedumerire. Un alt obiectiv a fost ca noi, în calitate de reprezentanţi
printre oameni ai acestei împărăţii, să fim conştienţi
de marile schimbări dispensaţionale acum în progres, şi să
fim în stare să dăm mărturie înaintea lumii în privinţa
planului lui Dumnezeu etc., care, deşi neluată în seamă
acum, le va fi de mare folos în curând şi-i va ajuta să
recunoască mai repede prezenţa Domnului în marea zi a mâniei
care se apropie. Un alt scop este ca acei credincioşi, astfel înarmaţi
şi întăriţi prin Cuvântul lui Dumnezeu, să poată
fi capabili să stea în ((B365)) picioare neclintiţi, când
atât de mulţi vor cădea în necredinţă şi în
diferite alte erori amăgitoare, care vor năvăli în curând
peste „creştinătate”. Un alt obiectiv este să dea forţă
şi să indice spre întregul Plan al Veacurilor; căci este o
experienţă generală faptul că, deşi prima privire
asupra planului îndurător al lui Dumnezeu pentru binecuvântarea întregii
lumi prin Biserică, în decursul Veacului Milenar, umple inimile
şi înrolează zelul copiilor Săi credincioşi până
la cel mai înalt grad, totuşi, pentru că strădaniile lor
de a lumina pe alţii sunt primite cu răceală, şi ei
află că numai foarte puţini, comparativ, au „urechi de
auzit”, tendinţa este să se dedice gustării liniştite
a cunoştinţei preţioase, într-o astfel de manieră
care să le aducă cât mai puţin reproş şi împotrivire.
Văzând aceasta, slăbiciunea noastră
naturală, Domnul a pregătit profeţiile timpului ca un
imbold, să ne însufleţească, să ne trezească pe
deplin şi să ne ţină activi în serviciul Său.
Fiind deja în timpul „secerişului”, lucrarea secerişului
trebuie să absoarbă timpul, serviciul şi gândurile
slujitorilor Domnului, care acum, ca şi ucenicii la prima venire,
trebuie să facă lucrarea de secerare (Ioan 4:35-38). Fiecare
dintre noi să căutăm să facem tot ce mâinile noastre
află de făcut, în ascultare de instrucţiunile marelui
Secerător Principal. Dar, cu referire în mod mai deosebit la timpul
şi la ordinea evenimentelor din acest „seceriş”, trebuie să-l
îndrumăm pe cititor spre volumul următor al acestei serii, în
care sunt aduse în atenţie concluziile profeţiilor precedente
şi ale altor profeţii ale timpului, şi unde sunt marcate
diferitele semne prezise ale prezenţei Învăţătorului,
mărturiile care le confirmă şi progresul lucrării
Sale, dovedind -- că „Timpul Sfârşitului” a venit, Zilele Aşteptării
Împărăţiei sunt împlinite, Curăţirea
Sanctuarului este împlinită, marea Lucrare de Seceriş este în
progres, Strângerea din nou a lui Israel este evidentă, Bătălia
Zilei Celei Mari a Dumnezeului Atotputernic este iminentă şi
stabilirea completă a glorioasei Împărăţii a lui
Dumnezeu la timpul hotărât, la sfârşitul ((B366))
Timpurilor Neamurilor, este un fapt de o certitudine incontestabilă;
şi mai departe, arătând lucrarea sfinţilor în timpul
secerişului, marcând închiderea „chemării de sus” şi
„schimbarea” sfinţilor „vii care rămân”; şi de
asemenea, arătând că Marea Piramidă din Egipt este unul
dintre martorii lui Dumnezeu (Isa. 19:19, 20), al cărui mesaj minunat
este o deplină şi completă confirmare a planului lui
Dumnezeu, planul veacurilor, împreună cu timpurile şi sezoanele
lui.
________
Aurora Milenară
„Totul merge înainte! Timpul fericit să-nceapă!
Ce-i vechi trece, iar ce-i nou intră în grabă!
Clopote de aur sună şi convoiu-naintează
Ca o armată care-n ritm de cântec cadenţează.
Teorii întunecate-acum slăbesc, şi nu mai ţin ca bază;
Lumina-i pe vârf de munte şi Adevăru-naintează;
Multe semne de hotar acuma-s umbre, ce pălesc şi se departă
În faţa forţelor măreţe care chiar acuma intră.
Frate, ce-i cu această aşteptare? Soră, ce-i cu această
tăcere?
Sus, cu zorii dimineţii! Rod de aur urmăreşte!
O, poet, ce-i cu această întristare? Menestrel, ce-i cu această
amuţire?
Pictor, cu nuanţele şi roşul cerului de ce atâta-ntârziere?
Sus, cu ivirea dimineţii! Sus, cu razele de soare!
Nu aştepta miezul zilei, nu opri ce-ai început odată!
Căci totul merge-nainte; timpul fericit să-nceapă!
Ce-i vechi trece, iar ce-i nou intră în grabă!
Lumina se răspândeşte la poruncă împărătească;
Se-mprăştie-n a ei slavă cu iuţeală în ţara-ntreagă.
Teoriile umane tind în jos; să cadă şi să dispară.
În lumina dimineţii noi vedem cale mai clară.
Să fim gata de lucrarea ce-o avem,
Trudind din zori până seara, căci lucrătorii-s puţini!
Secerând, cum ni s-a spus, în lumina dimineţii;
Secerând în câmpul copt, trudind pentru DREPT.
Totul merge înainte! Jubileul să înceapă!
Ce-i vechi trece, iar ce-i nou intră în grabă!
Vine! O, venirea! Ochii-mi fermecaţi, priviţi!
Păstorul cu a Sa Turmă, lumina-i pe vârf de munţi.”
