„Frica de DOMNUL este începutul înţelepciunii.” Numai nebunul zice în inima lui, „Nu există Dumnezeu”. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu . . O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte îl face cunoscut altei nopţi.” Ps.111:10; 14:1; 19:1, 2.

Aprecierea puterii infinite a Creatorului şi a propriei noastre micimi ar trebui să ne arate că avem de învăţat. Studierea creaţiei este „cheia cunoaşterii”. Folosind această cheie începem să înţelegem că singura ambiţie lăudabilă este aceea de a coopera cu scopurile binevoitoare ale Creatorului legate de creaţia Sa.

Planetele sistemului nostru solar sunt neînsemnate în comparaţie cu Soarele. Îmaginaţi-vă diametrul Soarelui ca al unui butoi mare: în comparaţie cu el, Jupiter ar fi cât o portocală, Pământul şi Venus cât boabele de mazăre, iar Mercur şi Marte cât seminţele de zmeură.

Soarele este de trei sute de mii de ori mai mare decât Pământul. Un tren care ar merge cu viteza de 48 kilometri pe oră ar putea face înconjurul Pământului într-o lună, dar i-ar trebui aproape 340 de ani pentru a parcurge circumferinţa Soarelui.

Rotaţia Pământului în jurul axei sale dă ziua şi noaptea, iar rotaţia lui în jurul Soarelui dă anul. Planetele mai apropiate de Soare au orbite mai scurte şi ca atare ani mai scurţi, iar cele mai îndepărtate au ani mai lungi. Un an pe Mercur ar fi cât trei luni de-ale noastre. Pe Neptun, cea mai îndepărtată planetă, un an este cât 164 de ani pe Pământ.

Soarele este numai una dintre stelele fixe, iar asemenea lui se estimează prin metodele astronomice moderne că ar fi 125 de milioane. În jurul fiecărei stele fixe gravitează fără îndoială un sistem planetar ca al nostru. Socotind astfel, există un miliard de lumi. Dar aceasta nu-i totul. Dacă am sta pe cea mai îndepărtată şi mai întunecoasă stea, fără îndoială că de acolo am vedea încă pe atâtea. Suntem uimiţi de imensitatea Universului!

Semnele zodiacului ilustrează diferitele secţiuni ale cerului, vizibile în diferite anotimpuri.