ÎMPĂRAŢII DARIUS ŞI CIRUS

Datorită integrităţii sale, profetul Daniel a fost ridicat de către împăratul Darius la mare cinste. Tovarăşii lui îl urau din cauză că împiedica corupţia. N-au cunoscut o altă cale prin care să-l aibă la mână pe Daniel decât pe seama religiei sale. Ei i-au sugerat împăratului Darius ce influenţă ar rezulta pentru el dacă ar da o poruncă să i se închine toţi. I-au sugerat că acest lucru i-ar impresiona pe oameni şi i-ar face mai loiali guvernării sale. Au făcut să se scoată un decret prin care oricine se închina vreunui alt dumnezeu în afara lui Darius să fie aruncat în groapa leilor. Apoi l-au spionat pe Daniel şi l-au acuzat.

Legea medo-persană spunea că un decret împărătesc nu putea fi ignorat. Ca atare, deşi împăratul Darius era foarte trist ştiind că administratorul său cel mai credincios fusese prins, el era incapabil să schimbe aranjamentul. Singura speranţă era că Dumnezeul lui Daniel putea face ceva pentru eliberarea lui.

Daniel a fost aruncat în groapa leilor, dar dimineaţa a fost scos nevătămat. Atunci din porunca împăratului acuzatorii au fost aruncaţi în groapa leilor unde fusese Daniel şi au fost devoraţi. Dan. 6:14-24.

La sfârşitul celor 70 de ani de pustiire a Ierusalimului, Dumnezeu a influenţat inima lui Cirus, care era atunci pe tron, să scoată un decret prin care să dea libertate tuturor israeliţilor să se întoarcă în Palestina. El le-a dat chiar şi bani, şi a poruncit ca vasele din Casa Domnului, care fuseseră luate înainte, să fie înapoiate. S-au întors aproximativ cincizeci de mii de israeliţi - atât de puţini dintre cei mulţi luaţi în robie. Cei zeloşi, plini de credinţă în Făgăduinţa Avraamică, s-au întors, au rezidit cetatea, şi pe timpul lui Ezra au rezidit Templul. Ceilalţi au devenit lumeşti şi i-a interesat Babilonul. Astfel Dumnezeu a separat zgura din Israel ca să-i pregătească pentru Mesia. Dar, când a venit ziua cercetării lor, „israeliţii cu adevărat” au fost puţini comparativ cu întregul.

Istoria romantică a împărătesei Estera, soţia împăratului Ahaşveroş, urmează după perioada decretului scos de Cirus. 

52