Relatarea din Geneza nu ne spune nimic despre formarea Pământului. Ea spune numai că „la început pământul era fără formă şi gol”. Nu erau nici munţi, nici văi, nici arbori, nici arbuşti, nici fluvii, nici oceane, dar Pământul era. Cu cât timp înainte fusese creat, nu se spune. Relatarea din Geneza despre Zilele de Creare nu se referă la formarea globului pământesc, ci la aranjarea lui pentru a fi locuit de oameni.

Există diferite teorii în legătură cu formarea pământului. Noi o acceptăm pe aceea care este mai în armonie cu relatarea Bibliei. Se numeşte teoria lui Vail. Ea susţine că inelele lui Saturn şi centurile lui Jupiter ilustrează dezvoltarea Pământului ca planetă.

Odată Pământul era în stare lichidă, aşa cum indică rocile vulcanice din Perioada Azoică, numită astfel de către oamenii de ştiinţă dar nemenţionată în Biblie. Când Pământul era în stare lichidă, apa şi mineralele au fost aruncate la mare distanţă sub formă gazoasă. Când acestea s-au răcit şi au prins formă, ele s-au constituit în inele mari departe de Pământ.

Treptat mişcarea inelelor a început să fie diferită de cea a Pământului, în raport cu distanţa faţă de centrul de gravitaţie. Aceste inele formate din apă şi minerale, apropiindu-se treptat de Pământ, au fost reţinute prin forţa centrifugă, care era puternică mai ales la ecuator. „Mişcarea” Energiei Sfinte a dezvoltat o lumină, probabil asemănătoare cu Aurora Boreală - nu lumina Soarelui. Soarele n-a apărut până în Ziua a patra.

„Să fie lumină! Şi a fost lumină.” Astfel se rezumă pe scurt rezultatul celor şapte mii de ani, numiţi Ziua întâi. Nu înseamnă că n-ar fi suficient Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent pentru ce miracol, dar El preferă să-Şi realizeze glorioasele planuri pe căi naturale. Gen. 1:3.

Există oameni de ştiinţă care pretind că Pământul mai are în jurul lui un inel electric, inel care prin căderea lui va distruge în câţiva ani fermentaţia, microbii şi paraziţii, ajutând mult viaţa animală şi vegetală.