CRUŢAREA VIEŢII ÎMPĂRATULUI SAUL

Împăratul Saul a fost primul împărat al lui Israel. El era înalt, mai presus decât fraţii săi, şi din punct de vedere uman era ideal. Avea şi înţelepciune considerabilă. De fapt aceasta l-a dus la eşec. A trecut cu vederea că împărăţia lui era diferită de toate celelalte şi a încercat să domnească după maniera celorlalţi împăraţi. În cazul lui Israel, Dumnezeu a declarat că El Însuşi era Împăratul lor, iar persoana de pe tron era de fapt reprezentantul Său şi trebuia să fie îndrumată de El în toate. Fiindcă David era doritor în inimă să facă toate aceste lucruri şi ori de câte ori afla că greşise era foarte dispus să regrete, se spune despre el că era „un om după inima lui Dumnezeu”. Inima lui era dreaptă.

Ungerea lui David a fost ţinută secret, dar cu toate acestea Saul a început să vadă că favoarea lui Dumnezeu era cu David şi că poporul Israel îl iubea, în special după ce a biruit pe Goliat şi a câştigat o serie de bătălii. Împăratul Saul dorea în mod egoist ca propria sa familie să continue la tron şi ca atare era înclinat să-l distrugă pe David. L-a scos în afara legii şi cu orice ocazie a căutat să-l omoare şi astfel să împiedice scopul lui Dumnezeu.

David, dimpotrivă, în două împrejurări a avut la dispoziţia sa viaţa lui Saul şi totuşi n-a luat-o. Prin aceasta el a fost un om după inima lui Dumnezeu. Dumnezeu a dispus ca el să fie uns şi i-a dat tronul. David a aşteptat până când a venit timpul Domnului. Cruţând viaţa lui Saul, el a acţionat în armonie cu voinţa Domnului: „Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu faceţi nici un rău prorocilor Mei!” Împăratul Saul era unsul lui Dumnezeu; şi Dumnezeu trebuia să-l detroneze şi să-i dea lui David tronul la timpul Său cuvenit. Şi El i l-a dat.

Ce valoare ar avea pentru noi toţi dacă am învăţa această lecţie de răbdare şi de aşteptare a Domnului, ca El să conducă la timpul şi în felul Său propriu. Acesta a fost şi spiritul lui Isus: „Facă-se, nu voia Mea [ca om], ci a Ta [Tată divin]!” Luca 22:42. 

40