Purtarea neloială a îngerilor se vede că a durat mai multe secole fără ca Dumnezeu să-Şi manifeste capacitatea de a o opri. Astfel toţi sfinţii îngeri au fost încercaţi şi toţi care astfel au ales, au fost „neascultători în zilele lui Noe”. 1 Pet. 3:20.

În declaraţia, „Noe era un om drept şi integru printre cei din timpul lui”, familia lui Noe este separată, ca o excepţie, implicând că puţini erau, sau că nu mai erau alţii născuţi integri - din rasa adamică pură (Gen. 6:9). Familia lui Noe deci, includea pe toţi cei necontaminaţi - numai opt persoane. Prin poruncă divină ei au construit corabia şi astfel au dat lumii o mărturie privitoare la intenţia divină de a aduce un potop.

Mesajul lui Noe în privinţa judecăţii divine printr-un potop părea ridicol. Până la potop nu existase ploaie. Ultimul mare „inel” care atunci a inundat Pământul a fost apă pură. Timp de secole acesta fusese întins pe firmament. Tot Pământul era ca o seră enormă. Nu exista practic nici o schimbare de anotimpuri, nici furtuni, fiindcă marea boltă de apă menţinea o vară continuă. Despre acea perioadă citim: „Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ” (Gen. 2:5). Noe, propovăduitorul dreptăţii, a fost batjocorit şi considerat nebun din pricina credinţei lui în Cuvântul lui Dumnezeu, întocmai cum au fost şi mai sunt încă batjocoriţi şi alţii din poporul Domnului de către cei care n-au credinţă.

În sfârşit a venit potopul. „S-au rupt toate izvoarele adâncului celui mare [bolţii].” Ruperea bolţii de apă a precipitat milioane de tone de apă la poli, formând două valuri uriaşe care au acoperit Pământul până la mare adâncime, mărind adâncurile oceanelor şi scoţând la suprafaţă şi alţi munţi.