CALVIN ŞI SERVETUS

În 1912, în Geneva, Elveţia, a fost dezvelit un monument care avea următoarea inscripţie: „În memoria lui Michael Servetus - victima intoleranţei religioase a timpului său, ars pentru convingerile sale la Champel, la 27 septembrie 1553. Înălţat de urmaşii lui John Calvin după 350 de ani, ca o ispăşire a acelui act şi ca o respingere a constrângerii în chestiuni de credinţă”.

Astfel urmaşii lui Calvin au demonstrat lumii că ei au progresat mult faţă de învăţăturile conducătorului lor - în spiritul adevăratului creştinism, în spiritul dreptăţii, al iubirii. Calviniştii merită felicitări pentru progresul lor - din partea creştinilor catolici, protestanţi - toţi aceştia în mod asemănător făcând bun progres în cele patru secole care au urmat. Nimeni n-ar justifica acum metoda lui Calvin de a-l condamna pe Servetus să fie ars pe rug.

În cazul altora care au fost arşi pe rug se turna combustibilul la picioarele lor. Flăcările şi fumul sufocau victima, care devenea repede inconştientă şi nu mai simţea suferinţa. Pentru Servetus, prin ingeniozitatea lui Satan s-a aranjat să fie arse nuiele la o oarecare distanţă. El a fost literalmente fript de viu, în chinuri groaznice timp de aproape cinci ore, în numele lui Dumnezeu, al lui Isus, al dreptăţii, al adevărului, al justiţiei, al iubirii, al creştinismului şi al civilizaţiei.

Pare demn de remarcat că numai acum ne dăm seama că un om atât de deficitar în spiritul Învăţătorului încât să-şi ucidă fratele, nu trebuie să fie acceptat ca învăţător al Cuvântului şi spiritului lui Dumnezeu. Numai acum îşi dau seama studenţii Bibliei că fratele Calvin n-a fost inventatorul doctrinei alegerii, ci al doctrinei că toţi nealeşii vor suferi veşnic. Acum vedem că termenii „Aleşii”, „chiar cei Aleşi” sunt termeni biblici, iar cei care-şi întăresc chemarea şi alegerea, vor fi glorificaţi la Întâia Înviere. Acum vedem că Aleşii vor fi asociaţi cu Isus în Împărăţia Sa, care va binecuvânta pe cei nealeşi - „toate familiile pământului”. Gal. 3:29. 

85