Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să rămână, fie că promite viaţă veşnică, fie sentinţa morţii. În El nu este nici schimbare nici umbră de mutare. Blestemul, sentinţa morţii prezisă de Domnul a fost executată, dar nu imediat. Adam n-a fost lovit mortal de un fulger. Dumnezeu ştia totul de la început şi a plănuit răscumpărarea lui Adam, a Evei şi a copiilor lor. În acest scop a venit Isus şi „a murit, Cel Drept, pentru cei nedrepţi”. Ca rezultat, blestemul morţii va fi înlăturat în final. „Şi nu va mai fi nici un blestem” - nu va mai fi nici moarte, nici plâns, nici durere. Apoc. 22:3; 21:4, 5.

Tuturor ni s-a spus şi mulţi am crezut că pedeapsa pentru neascultarea tatălui Adam a fost chinul veşnic de care trebuie să aibă parte toţi urmaşii săi, afară de puţini - cei evlavioşi, cei Aleşi. Spunându-ni-se că aceasta este învăţătura Bibliei, noi am acceptat-o fără dovezi. 1 Tes. 5:21.

Acum creştinii examinează Biblia mai atent. Ei află că blestemul, pedeapsa păcatului este diferită. „Plata păcatului este moartea” (Rom. 6:23). „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.” Moartea este asupra lui Adam şi a familiei sale de şase mii de ani. Ea a adus tristeţe, suspin, durere şi necaz; ne-a ruinat viaţa intelectual, moral şi fizic. Rom. 5:12.

Conform Genezei şi Noului Testament, blestemul asupra tatălui Adam a fost: „Blestemat este acum pământul din cauza ta . spini şi pălămidă să-ţi dea . . În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce”. Isus Cel drept, murind pentru cei nedrepţi, ne-a răscumpărat de sub blestem. Mesia va salva pe toţi de blestemul morţii prin înviere. „Dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.” 1 Cor. 15:21.

11