OSPĂŢUL ÎMPĂRATULUI BELŞATAR

Mândria a dezechilibrat judecata lui Nebucadneţar care a înălţat o statuie mare în câmpia Dura, înfăţişându-l pe el însuşi ca şi conducător al Pământului, în faţa căruia toţi oamenii trebuiau să se închine în supunere plină de respect! Dacă oamenii l-ar putea privi ca pe un zeu, ar fi mai sigur că i s-ar supune. Dar printre ei erau trei evrei care au refuzat să se închine. Considerentele lor religioase n-au fost respectate. A fost destul că ei au sfidat pe împăratul Nebucadneţar. Un cuptor mare a fost încălzit de şapte ori mai mult decât se obişnuia, sau cât se putea de mult, şi cei trei servitori ai lui Dumnezeu au fost aruncaţi în el. Oamenii care i-au aruncat au luat foc şi au murit.

Nebucadneţar şi sfătuitorii lui, privind spre cuptor, au văzut pe cei trei nevătămaţi, iar cu ei era Unul ca un Fiu al lui Dumnezeu. Nebucadneţar a recunoscut pe Dumnezeul evreilor şi a poruncit ca toţi oamenii să I se închine. Chiar dacă poporul lui Dumnezeu poate fi supus actualmente la încercări de foc, probabil că ei nu vor fi arşi literal într-un cuptor. Cu toate acestea, puterea lui Dumnezeu le poate păzi inima în orice încercare.

După aceea Nebucadneţar a înnebunit şi a trăit cu iarbă ca animalele timp de şapte ani, după care i-a revenit raţiunea şi a dat slavă lui Dumnezeu.

Mai târziu a urmat ospăţul lui Belşaţar, scrierea pe perete şi căderea Babilonului, când împărăţia mezilor şi perşilor, reprezentată în statuie prin argint, iar în viziunea lui Daniel prin urs, a pus stăpânire pe domeniile odată stăpânite de Babilon. Armata lui Cirus a deviat Eufratul, a intrat prin albia râului şi a capturat cetatea care părea de neînvins.

În Apocalipsa Babilonul este numele simbolic al unui mare sistem eclesiastic. Căderea lui se întâmplă, cum este descris, prin secarea Eufratului simbolic, pentru a se pregăti calea Împăraţilor de la Răsărit - a Preoţimii Împărăteşti, al cărei Cap este Isus. Râul reprezintă oameni şi bogăţie. Apoc. 17:15. 

51